Atenție la asta

și la alte câteva

May 24, 2026

Bun regăsit, trecem astăzi în revistă mai multe feluri în care putem fi mai buni în feluri diferite. Să ascultăm, să râdem, să dormim. Avem câte puțin din fiecare și câteva destinații de fugă.

De gândit.

Cristian Mungiu a devenit cel de-al 10-lea regizor care câștigă de două ori marele premiu al Festivalului de la Cannes. Înaintea sa au fost Alf Sjöberg, Francis Ford Coppola, Bille August, Emir Kusturica, Shōhei Imamura, Frații Dardenne, Michael Haneke, Ken Loach și Ruben Östlund.

Fjord vine la 19 ani după 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, și a fost considerat extrem de diviziv. Conferința de după premiu e o bucurie și merită urmărită în întregime.

În absența dialogului, va fi un nivel de nesuportat al violenței. Trebuie să le lăsăm copiilor noștri o lume mai puțin violentă decât cea pe care o avem acum.

La cea de după premieră, Mungiu a vorbit mai mult despre fractura din societate.

Ceea ce vreau să fac e să vorbesc despre ceea ce consider a fi unul dintre cele mai importante subiecte ale societății contemporane globale, care este acest conflict între valori. În special între valorile tradiționale și valorile progresiste. Vedem că acesta a dus la divizarea societății în grupuri de oameni care chiar se detestă și în aceste zile tot spunem că trăim într-o lume globală, dar suntem mai divizați ca niciodată. Dacă începem să analizăm un pic, se întâmplă peste tot, nu doar în România sau Norvegia, dar și în SUA sau Franța. Vedem că trăim într-o societate foarte-foarte divizată, în care oamenii au încetat cu totul să încerce să-i înțeleagă pe cei care nu au aceleași opinii cu ei. Primul pas pentru a-l înțelege pe celălalt e să-l asculți pe celălalt și să ai puțină îndoială în ceea ce privește propriile convingeri. Vin dintr-o țară în care era un singur adevăr, care era al celui mai puternic. Nu ne plac aceste societăți. Înțeleg progresul, dar cred că și într-o societate progresistă e bine să te mai întrebi din când în când dacă lucrurile pe care crezi merită impuse, când, dacă sunt atât de bune, ai putea să-i convingi, nu să le impui.

E una din puținele dăți când traduc un citat, pentru că bănuiesc că fie știți engleza, fie că puteți folosi instrumentele de traducere. De această dată am vrut să vă fie mai ușor să dați citatul mai departe în ambele tabere, pentru că, poate, dincolo de cum e filmul, am putea încerca să ascultăm și să avem o discuție.

De știut.

Când vă plictisiți de somn, ne scrieți. Până atunci, acest studiu ne arată ce ne influențează și e minunat și pentru că începe cu o poezie. Mungiu și-a dat seama că copiii săi dorm când a luat premiul și nu i-a trezit. Cică sunt lucruri mai importante. Ce mai oferim bun.

Cum să ne îngrijim creierul și pe noi în prăjeala algoritmică și IA.
După ce au tot zis că nu e cine știe ce de capul acupuncturii, acum oamenii de știință încep să adune dovezi că are puncte bune. Și fără durere.
Șase lucruri pe care psihologii și-ar dori ca bărbații să le știe despre sănătate mentală.
Cinci minute de exerciții ar putea ajuta milioane de oameni să trăiască mai mult

Pentru cei care iubesc suplimentele, asta nu e cea mai bună veste.

Apropo de vești și suplimente. Una dintre actrițele din seria Games of Thrones vorbește într-o nou carte despre cum problemele cauzate de celebritate și cele de sănătate mentală neadresate au dus-o spre un soi de cult cumva născut dintr-o mișcare de wellness. În punctul cel mai rău, cel în care a ajuns la spital, se credea salvatoarea planetei.

She stays away from the wellness business now. “Even the tame stuff can feel quite distressing. I don’t meditate any more. I wouldn’t go into a crystal shop. I don’t do yoga, because I don’t quite know what might come up that might feel a bit too woo-woo for my personal threshold. But I realise now how pervasive it is. How often people you don’t know will offer it as a remedy. You’ll say, ‘I’m not really sleeping,’ and they’ll say, ‘Have you tried meditation?’ It’s everywhere, seen as an inherently positive solution. And there are harmless or positive versions. But as someone looking for something to fix me entirely, a magic wand or silver bullet, the promise felt seductive and addictive.”

In general, “there’s not enough critical thought about wellness,” she says, “particularly the way it’s been transformed into an industry”. She was a vulnerable young person, she says, and she saw other very vulnerable young people staking their happiness on what turned out to be a pernicious, exploitative cult.